Arta Razboiului
Distrugatorii Libiei, în prezent «pentru Libia»
Manlio Dinucci
O semiluna(simbolul islamismului) reprezentata ca o hemisfera stilizata care, decorata cu o stea si cuvintele «for/with Libia» (pentru/cu Libia), reprezinta “o lume care vrea sa stea alaturi de Libia”: este logotipul “Conferintei pentru Libia”, promovata de guvernul italian, asa cum arata tricolorul în partea inferioara a semilunei/hemisferei. Conferinta Internationala are loc în zilele 12 si 13 Noiembrie, la Palermo, în acea Sicilie care, acum sapte ani, a fost baza principala de lansare pentru razboiul cu care NATO, sub comanda SUA, a darîmat Statul libian. El a început,a fost finantat si înarmat în Libia, în sectoarele tribale si grupurile islamice ostile guvernului de la Tripoli, si infiltrînd în tara forte speciale, incluind mii de comandouri qatariene, deghizate de “rebeli libieni”.
În acest mod era lansat, în luna Martie 2011, atacul aerian SUA/NATO care a durat 7 luni. Aviatia a realizat 30 de mii de misiuni, dintre care 10 mii de atac, folosind mai mult de 40 de mii de bombe si rachete. Italia, prin vointa unui vast arc politic, de la stînga la dreapta, participa la razboi nu numai cu propria sa aviatie si marina, însa punea la dispozitia fortelor SUA/NATO, 7 baze aeriene: Trapani, Sigonella, Pantelleria, Gioia del Colle, Amendola, Decimomannu si Aviano. Cu razboiul din 2011, NATO radea de la pamînt acel Stat, care pe marginea de Sud a Mediteranei, în fata Italiei, atinsese, în ciuda disparitatilor interne considerabile, “nivele înalte de crestere economice, si dezvoltare omeneasca” (asa cum documenta, în 2010, Banca Mondiala), superioare celorlalte tari africane. Dovada era faptul ca au gasit de munca în Libia, aproximativ doua milioane de imigranti, majoritatea africani. În acelasi timp, Libia ar fi facut posibil, cu fondurile sale suverane de investitii, nasterea în Africa, a unor organisme economice independente, si a unei monede africane. Statele Unite si Franta – dupa cum o demonstreaza e-mailurile Secretarului de, Hillary Clinton – au fost de acord sa blocheze în primul rînd, planul lui Gaddafi de a crea o moneda africana, ca o alternativa dolarului american si francului CFA, impus de Franta pe 14 colonii africane vechi.
Darîmat statul si Gaddafi asasinat, în haosul care a urmat, a început pe plan international si intern, o lupta acerba pentru împartirea unei proprietati imense: rezervele de petrol (cele mai mari din Africa) si a gazelor naturale; imensa masa freatica de apa nubiana, aurul alb în perspectiva mai pretios decît aurul negru; propriul teritoriu libian, el însusi, de o importanta geoestrategica primordiala; fondurile suverane, aproximativ 150 de miliarde de dolari investiti în strainatate de Statul libian, “înghetate” în 2011, în bancile principale europene si americane. Cu alte cuvinte furate. De exemplu, din cele 16 miliarde de euro ale fondurilor libiene “înghetate” în Euronuclear Bank, în Belgia si în Luxemburg, au aparut doar 10. “Începînd din 2013 – documenteaza RTBF (Radio TV francofona belgiana) – sute de milioane de euro, provenite din aceste fonduri, au fost trimise în Libia, cu scopul de a finanta un razboi civil care a provocat o criza grava a migratiei”. Multi imigranti africani în Libia, au fost arestati si torturati de militiile islamice. Libia, a devenit principala ruta de tranzit, în mîinile traficantilor si manipulatorilor internationali, un flux migrant haotic care, începînd de atunci pe Mediterana, a provocat în fiecare an, mai multe victime decît cele provocate de bombele NATO, lansate în 2011.
Nu putem sa trecem sub tacere,asa cum au facut-o organizatorii anti-Smmitului de la Palermo ca, la originea acestei tragedii omenesti, se gaseste razboiul SUA/NATO, care acum sapte ani a destramat în Africa, un Stat în totalitatea lui.
Il manifesto, 13 Noiembrie 2018
Traducere: Light Journalist
NO WAR NO NATO
Geografo si geopolitolog. Ultimele lucrari publicate: Laboratorio di geografia, Zanichelli 2014 ; Diario di viaggio, Zanichelli 2017 ; L’arte della guerra / Annali della strategia Usa/Nato 1990-2016, Zambon 2016, Guerra Nucleare. Il Giorno Prima 2017; Diario di guerra Asterios Editores 2018.